Postări

DE CE NU ÎMI DORESC SĂ MAI TRĂIESC

Sunt la capătul unui DRUM care nu duce nicăieri. Profesoara mea de psihologie din liceu vorbește despre DESCHIDERE și despre ACCEPTARE. Una dintre clientele mele vorbește despre TRĂDARE. Este foarte greu să rămâi deschis și să accepți când oamenii în care ai încredere te trădează, te resping sau te abandonează. Mi-am dorit să devin un psihoterapeut foarte bun așa că am studiat foarte mult și nu am avut timp să mă joc. Într-o bună zi, am descoperit că jocul este cea mai complexă formă de CUNOAȘTERE. În timp ce, mama mea m-a trimis să studiez, tatăl meu m-a trimis să mă joc. Nu m-am jucat aproape niciodată pentru că mâinile și picioarele mele au refuzat să se joace. M-am uitat cu jind la copiii care s-au jucat, care au crescut și care au trăit propria lor viață. Mi-am dorit să fiu sănătoasă și fericită dar nu am reușit. Nu am avut dreptul de a vorbi despre ceea ce am simțit. Foarte mulți oameni m-au ironizat și m-au umilit. Am transformat NEPUTINȚA mea într-o resursă și am crescut încet,