DE CE NU ÎMI DORESC SĂ MAI TRĂIESC
Sunt la capătul unui DRUM care nu duce nicăieri. Profesoara mea de psihologie din liceu vorbește despre DESCHIDERE și despre ACCEPTARE. Una dintre clientele mele vorbește despre TRĂDARE. Este foarte greu să rămâi deschis și să accepți când oamenii în care ai încredere te trădează, te resping sau te abandonează. Mi-am dorit să devin un psihoterapeut foarte bun așa că am studiat foarte mult și nu am avut timp să mă joc. Într-o bună zi, am descoperit că jocul este cea mai complexă formă de CUNOAȘTERE.
În timp ce, mama mea m-a trimis să studiez, tatăl meu m-a trimis să mă joc. Nu m-am jucat aproape niciodată pentru că mâinile și picioarele mele au refuzat să se joace. M-am uitat cu jind la copiii care s-au jucat, care au crescut și care au trăit propria lor viață. Mi-am dorit să fiu sănătoasă și fericită dar nu am reușit. Nu am avut dreptul de a vorbi despre ceea ce am simțit. Foarte mulți oameni m-au ironizat și m-au umilit. Am transformat NEPUTINȚA mea într-o resursă și am crescut încet, în ritmul meu.
La un moment dat, m-am îndrăgostit dar NEPUTINȚA mea m-a tras de mânecă. Un bărbat normal nu poate iubi o femeie cu handicap. Am stat de vorbă cu NEPUTINȚA mea și m-am certat cu ea. I-am spus că un bărbat normal poate iubi o femeie cu handicap dacă este un bărbat minunat. NEPUTINȚA mea se amuză copios și-mi spune că bărbații minunați există doar în povești. Există oameni care mă iubesc deși nu sunt perfectă. Îmi place să scriu, să desenez și să lucrez ca psihoterapeut.
CREATIVITATEA mă ajută să cresc și să mă vindec. Aș fi avut un alt destin dacă aș fi făcut alte alegeri. FRICA, RUȘINEA și ÎNDOIALA au hotărât destinul meu. Am încercat să îi salvez pe ceilalți și m-am pierdut pe mine însămi. Psihoterapia prin jocul cu nisip m-a călăuzit o vreme. Am învățat să reconstruiesc lumea mea interioară. Am fost LA UN PAS DE FERICIRE dar nu am reușit să pășesc. Psihoterapeutul meu m-a aruncat în NEANT. El nu a avut capacitatea de a asculta ceea ce am avut de spus. Uneori, POVESTEA copleșește ascultătorul așa că POVESTITORUL rămâne singur, cu POVESTEA lui.
Psihoterapeutul meu refuză să stea de vorbă cu mine. Încerc să scriu în fiecare zi. Problemele mele stomatologice sunt foarte grave dar stomatologul meu susține că nu am nici o problemă. Nu am bani să merg la un alt stomatolog, deocamdată. Toate aceste imperfecțiuni mă ajută să fiu un psihoterapeut foarte bun și foarte creativ. Când lucrez ca psihoterapeut, viața mea se transformă. NEPUTINȚA nu mai are putere asupra mea pentru că, acum, am curajul de a vorbi despre ea.
Comentarii